Ca medici, sutura de menisc este procedeul pe care ni-l dorim întotdeauna după o ruptură meniscală: repararea “ad integrum” a leziunii. Din păcate, doar aproximativ 20% din leziunile meniscale se pot repara, întrucât sunt implicați diverși factori cum ar fi tipul leziunii, localizare, durată, precum și factori legați de pacient (vârstă, greutate, axarea membrului etc).

De multe ori decizia de a coase meniscul este intra-operatorie, de aceea pacienții trebuie să fie avizați de această eventualitate deoarece recuperarea postoperatorie este diferită, mai laborioasă decât după o meniscectomie simplă.

Un alt aspect important este acela ca nu orice reparare meniscala implica și o cicatrizare completa: exista riscul de a nu se întâmplă acest lucru, chiar dacă sutura a fost realizată corect. Cicatrizarea este un proces biologic, unde intervenția medicului este putin probabilă. 

Dr. Popescu are o amplă experiență în acest domeniu, cu articole publicate în reviste de specialitate și teza doctorală pe acest subiect.

Diagnosticul unei rupturi de menisc

Diagnosticul este realizat prin:

  • Examinare clinică: Medicul poate evalua mișcările genunchiului, sensibilitatea la nivelul articulației și semnele de blocare sau instabilitate.
  • Imagistică: Radiografiile nu pot detecta rupturile de menisc, însă o rezonanță magnetică (RMN) poate vizualiza clar cartilajul și poate confirma diagnosticul. De multe ori, evident pentru persoanele cu experienta, se poate stabili gradul de reparabilitate a leziunii.

Intervenția chirurgicală de reparatie de menisc cu tehnica outside-in

Ce este sutura de menisc?

Sutura de menisc este o procedură chirurgicală utilizată pentru a repara o leziune a meniscului, aceasta structură cartilaginoasă din genunchi care are rol de amortizor între femur și tibie. Meniscurile sunt două structuri semilunare, unul situat medial și altul lateral, care ajută la distribuirea greutății și la stabilizarea articulației genunchiului.

In ce consta sutura de menisc?

Sutura de menisc poate fi realizată prin metode minim invazive, folosind artroscopia. Aceasta presupune introducerea unei camere mici și a unor instrumente speciale prin incizii mici în genunchi, pentru a evalua și repara ruptura.

  • Localizarea rupturii: Chirurgul localizează zona afectată a meniscului.
  • Pozitionarea meniscul rupt la locul lui (necesar în rupturi tip “toartă de coș”)
  • Tehnica de sutură: Apoi, folosind diverse tehnici, cum ar fi sutura „inside-out”, „outside-in” sau „all-inside”, chirurgul folosește fire speciale pentru a coase marginile meniscului rupt împreună.
    • Inside-out: Suturile sunt introduse din interiorul articulației genunchiului și trecute în afară, unde sunt legate.
    • Outside-in: Suturile sunt trecute din exteriorul genunchiului către interior. Utile in leziunile coarnelor anterioare.
    • All-inside: Tehnică minim invazivă în care suturile sunt plasate din interiorul articulației, fără a mai fi nevoie de alte incizii. Utile in leziunile coarnelor posterioare.

Care este scopul suturii de menisc?

  1. Restabilirea integrității meniscului: Sutura reunește marginile rupturii meniscului, permițându-i să se vindece și să își reia funcția naturală.
  2. Prevenirea complicațiilor pe termen lung: Repararea meniscului ajută la prevenirea dezvoltării precoce a artrozei și a deteriorării cartilajului articular, complicații care pot apărea dacă meniscul este îndepărtat complet (meniscectomie totala).
  3. Menținerea stabilității genunchiului: Prin repararea meniscului, se asigură o stabilitate mai bună a articulației genunchiului, prevenind instabilitatea sau blocarea genunchiului.
  4. Păstrarea funcționalității genunchiului: Sutura permite păstrarea unei funcții optime a genunchiului, astfel încât pacienții să poată reveni la activitățile fizice normale, inclusiv sporturile, fără restricții majore.

Avantajul major al suturii față de îndepărtarea meniscului (meniscectomie) este că permite vindecarea și regenerarea țesutului meniscal, contribuind la protecția articulației genunchiului și la o recuperare mai durabilă.

Ce tipuri de rupturi de menisc au indicație de reparatie? 

Nu toate tipurile de rupturi de menisc sunt potrivite pentru sutură, iar succesul acestei proceduri depinde de mai mulți factori, cum ar fi localizarea rupturii, dimensiunea acesteia și gradul de vascularizație a meniscului.

  • 1. Rupturile în zona „roșie-roșie”

    • Aceasta este partea periferică a meniscului, care are o bună vascularizație, ceea ce înseamnă că are un potențial mai mare de vindecare.
    • Zona roșie-roșie este zona unde sutura are cele mai mari șanse de succes, deoarece aportul sanguin permite repararea țesutului.

    2. Rupturile în zona „roșie-albă”

    • Aceasta este o zonă intermediară, situată între porțiunea bine vascularizată (roșie) și cea avasculară (albă).
    • Rupturile din această zonă pot avea șanse de vindecare, dar nu la fel de ridicate ca cele din zona „roșie-roșie”. Chirurgii pot alege să sutureze meniscul în această zonă dacă consideră că există un potențial de vindecare suficient.

    3. Rupturile longitudinale

    • Aceste rupturi apar de-a lungul marginii meniscului și sunt unele dintre cele mai frecvent suturabile, în special dacă sunt situate în zona vascularizată.
    • Sunt considerate rupturi stabile și au un potențial ridicat de vindecare dacă sunt suturate corect.

    4. Rupturile tip „mâner de găleată”

    • Este un tip de ruptură longitudinală mai mare, în care o porțiune a meniscului este dislocată în interiorul articulației.
    • Acest tip de ruptură este de obicei tratat prin sutură dacă este situat în zona vascularizată, pentru a preveni blocarea genunchiului și pentru a restaura funcționalitatea normală.

    5. Rupturile radiale (în apropierea marginii periferice)

    • Rupturile radiale care sunt aproape de marginea periferică a meniscului și se află în zona vascularizată pot fi reparate prin sutură.
    • Rupturile radiale mai profunde, care implică partea centrală a meniscului (zona avasculară), sunt mai dificil de reparat și au un potențial redus de vindecare.

Factori suplimentari care influențează succesul suturii:

  • Vârsta pacientului: Pacienții mai tineri au un potențial mai mare de vindecare, ceea ce face sutura mai eficientă.
  • Dimensiunea și complexitatea rupturii: Rupturile mari sau complexe (cum ar fi rupturile fragmentate) pot avea un potențial mai redus de vindecare, chiar și în zone vascularizate.

Concluzionând, rupturile situate în zonele bine vascularizate și de tip longitudinal sau mâner de găleată au cele mai bune șanse de vindecare prin sutură, în timp ce rupturile în zona avasculară sau degenerative sunt de obicei tratate prin alte metode, cum ar fi îndepărtarea porțiunii afectate.

Beneficiile suturii de menisc includ:

1. Păstrarea funcției naturale a meniscului

  • Meniscul are un rol esențial în stabilizarea genunchiului, distribuirea uniformă a greutății și absorbția șocurilor. Prin sutură, aceste funcții sunt păstrate, ajutând la menținerea sănătății articulației pe termen lung.

2. Reducerea riscului de artroză

  • Meniscul protejează cartilajul articulației genunchiului. Îndepărtarea totală sau parțială a meniscului (meniscectomie) poate duce la creșterea presiunii asupra cartilajului, ceea ce poate provoca degenerarea acestuia și apariția precoce a artrozei (uzura cartilajului). Repararea meniscului reduce semnificativ acest risc, contribuind la longevitatea sănătății genunchiului.

3. Restabilirea stabilității genunchiului

  • Prin sutura meniscului, se reface integritatea structurii genunchiului, asigurând stabilitatea articulației și prevenind blocarea sau instabilitatea acesteia. Acest lucru este deosebit de important pentru sportivi sau pentru cei care desfășoară activități fizice intense.

4. Recuperare funcțională mai bună

  • În comparație cu îndepărtarea meniscului, sutura permite o recuperare mai completă a funcției genunchiului. Deși perioada de recuperare poate fi mai lungă decât în cazul unei meniscectomii, pe termen lung pacienții care beneficiază de o sutură de menisc tind să aibă o funcționalitate mai bună și un risc mai mic de complicații.

5. Protecția pe termen lung a articulației

  • Sutura de menisc ajută la protejarea integrității articulației și la menținerea sănătății generale a genunchiului. Aceasta poate preveni uzura prematură a articulației și nevoia de intervenții suplimentare, cum ar fi protezarea genunchiului la o vârstă mai înaintată.

6. Îmbunătățirea calității vieții

  • Prin menținerea stabilității și funcționalității genunchiului, sutura de menisc permite pacienților să își continue activitățile zilnice și sportive, fără a suferi de disconfort sau instabilitate. Acest lucru poate contribui la o calitate a vieții mai bună și la menținerea unui nivel ridicat de activitate fizică.

7. Vindecarea naturală a țesutului

  • Sutura de menisc favorizează vindecarea naturală a țesutului, în special în zonele vascularizate ale meniscului. Aceasta este preferabilă îndepărtării țesutului, deoarece păstrează cât mai mult din structura meniscului, permițând acestuia să se regenereze și să continue să își îndeplinească funcțiile.

Riscuri și complicații posibile ale suturii de menisc

Deși sutura de menisc este o procedură chirurgicală care oferă beneficii semnificative, ea implică, ca orice intervenție chirurgicală, anumite riscuri și complicații. Înțelegerea acestora ajută la pregătirea pacientului și la gestionarea eficientă a eventualelor probleme postoperatorii.

1. Vindecare incompletă sau eșecul suturii

  • În unele cazuri, meniscul nu se vindecă complet după sutură, în special dacă ruptura este localizată într-o zonă cu aport de sânge redus (zona „albă”). Dacă meniscul nu se vindecă corespunzător, este posibil ca ruptura să persiste sau să apară din nou, necesitând o altă intervenție chirurgicală.

2. Re-ruptura 

  • Tesutul care apare în urma unei cicatrizare meniscale este un țesut fibros, care evident are proprietăți biomecánica inferioare lui inițial. Acest lucru poate determina apariția unei re-rupturi care de obicei este tratată cu îndepărtarea țesutului rupt (meniscectomie parțială).

3. Tromboză venoasă profundă (TVP)

  • Deși rare, cheagurile de sânge pot apărea în venele profunde ale piciorului după operație, mai ales dacă pacientul nu este activ în perioada postoperatorie. TVP poate cauza durere și umflături și, dacă un cheag se desprinde, poate migra la plămâni, provocând o embolie pulmonară, o complicație gravă.

4. Risc de rigiditate a genunchiului

  • După sutura de menisc, unii pacienți pot experimenta rigiditate sau pierdere temporară a mobilității genunchiului. Acest lucru se poate întâmpla dacă genunchiul nu este mișcat suficient sau dacă inflamația persistă pentru o perioadă îndelungată. Fizioterapia este crucială pentru prevenirea rigidității și recăpătarea mișcărilor normale.

5. Durere persistentă

  • Durerea poate persista după intervenție, fie din cauza inflamației, fie din cauza unei vindecări incomplete. În unele cazuri, meniscul nu se vindecă perfect și poate continua să provoace disconfort sau să ducă la inflamația articulației (sinovită).

6. Leziuni ale structurilor înconjurătoare

  • În timpul intervenției chirurgicale, există un risc mic de leziuni accidentale ale nervilor, vaselor de sânge sau altor structuri din genunchi. Acest lucru poate duce la amorțeală sau alte probleme funcționale.

7. Limitarea activităților fizice

  • Deși sutura de menisc este concepută pentru a permite o recuperare completă, există riscul ca pacientul să nu poată reveni la același nivel de activitate fizică de dinainte de leziune, în special în cazul sporturilor intense sau de contact. Uneori, chirurgii recomandă limitarea anumitor activități pentru a proteja meniscul reparat.

8. Recidiva leziunii

  • Chiar și după o sutură de succes, există riscul ca meniscul să se rupă din nou în cazul unor mișcări bruște sau traumatice. Pacienții care practică sporturi sau activități intense sunt mai predispuși la o nouă ruptură a meniscului.

9. Artroză pe termen lung

  • Deși unul dintre obiectivele suturii de menisc este prevenirea artrozei, în unele cazuri, pacienții pot dezvolta artroză la nivelul genunchiului chiar și după repararea meniscului. Acest lucru poate fi cauzat de o deteriorare preexistentă a cartilajului sau de factori genetici.

10. Infecții

  • Infecțiile sunt un risc comun asociat cu orice intervenție chirurgicală. Deși incidența infecțiilor după artroscopie este redusă, este posibil ca bacteriile să pătrundă în articulația genunchiului și să provoace infecții, ceea ce ar necesita tratament cu antibiotice sau o intervenție suplimentară.

11. Complicații anestezice

  • Reacțiile adverse la anestezie pot apărea, deși sunt rare. Acestea pot include reacții alergice, dificultăți respiratorii sau efecte secundare temporare precum greață și amețeli.

Expectative dupa sutura de menisc

Recuperarea este mai lentă decât în cazul meniscectomiei simple. Mobilizarea genunchiului este limitată la 0-90º în primele 4 săptămâni și apoi se crește treptat gradul de flexie. Pacienții încep sprijinul parțial la 3 săptămâni, și total la 6 săptămâni.De asemenea, trebuie evitate pozițiile de flexie extremă tip ghemuit, picioare încrucișate pentru un minim de 5-6 luni. Se poate începe utilizarea bicicletei statice de la 6 săptămâni post-operatorii.

Perioada de recuperare poate dura între 3 și 6 luni, iar pacientul poate necesita purtarea unei orteze și respectarea unor restricții în ceea ce privește mișcările genunchiului pentru a preveni stresul pe meniscul suturat.

  • Fizioterapie: Este o parte esențială a recuperării, ajutând la recâștigarea forței și mobilității genunchiului.
  • Activități fizice: Pacienții trebuie să evite activitățile intense sau sportive până când meniscul este complet vindecat.

Cand se poate reveni la sport dupa sutura de menisc?

Reluarea activităților sportive după o sutură de menisc variază în funcție de tipul rupturii, calitatea suturii, progresul recuperării și tipul de sport practicat. În general, perioada de recuperare este mai lungă decât după alte intervenții chirurgicale, cum ar fi meniscectomia, pentru a permite vindecarea corespunzătoare a meniscului suturat. De obicei, reluarea completă a sportului poate dura între 3 și 6 luni.

Etapele și durata aproximativă a recuperării dupa sutura de menisc

1. Primele 4-6 săptămâni (postoperator)

  • Imobilizare și protecție: După operație, este posibil ca genunchiul să fie imobilizat într-o orteză sau bandaj pentru a proteja meniscul. De asemenea, pacienții trebuie să evite încărcarea completă a greutății pe piciorul afectat. Se recomandă utilizarea cârjelor pentru a reduce presiunea asupra genunchiului.
  • Exerciții de mobilitate: Începând cu săptămânile 2-3, pot fi introduse exerciții ușoare de mobilitate, sub supravegherea unui kinetoterapeut, pentru a preveni rigiditatea genunchiului.

2. 6-12 săptămâni (faza de recuperare)

  • Încărcarea progresivă a greutății: În această perioadă, se va introduce treptat sprijinul complet pe piciorul afectat, sub îndrumarea medicului și a kinetoterapeutului. Se vor face exerciții pentru a recâștiga forța musculară și stabilitatea genunchiului.
  • Exerciții de forță și echilibru: Recuperarea include exerciții pentru întărirea mușchilor din jurul genunchiului (în special cvadricepsul și mușchii ischiogambieri) și îmbunătățirea echilibrului.

3. 12 săptămâni – 6 luni (reluarea activităților)

  • Activități de impact redus: După 3 luni, pacienții pot începe să reia activități de impact redus, cum ar fi mersul pe jos, ciclismul sau înotul, în funcție de progresul lor. Aceasta permite creșterea treptată a forței și flexibilității fără a pune stres excesiv pe meniscul vindecat.
  • Antrenamente specifice sportului: Începând cu luna a 4-a, pacienții pot face exerciții care simulează mișcările specifice sportului practicat (alergare ușoară, schimbări de direcție controlate). Treptat, intensitatea și complexitatea exercițiilor vor crește.

4. 6 luni și mai târziu (reluarea sportului de performanță)

  • Reluarea completă a sportului: În funcție de starea genunchiului și de tipul de sport practicat, majoritatea pacienților pot reveni la activitățile sportive la 6 luni de la operație. Sporturile de impact ridicat (fotbal, baschet, alergare pe distanțe lungi, tenis) necesită o perioadă mai lungă de recuperare decât sporturile cu impact redus.

Factori care influențează durata recuperării:

  1. Tipul rupturii și localizarea acesteia: Rupturile în zonele bine vascularizate (zona „roșie”) au un potențial mai bun de vindecare, ceea ce poate accelera recuperarea.
  2. Vârsta și nivelul de activitate fizică: Persoanele mai tinere și cele care au un tonus muscular bun înainte de operație se recuperează mai rapid.
  3. Tehnica chirurgicala corect realizata.
  4. Respectarea planului de recuperare: O recuperare corectă, cu respectarea indicațiilor medicului și ale kinetoterapeutului, joacă un rol esențial în succesul pe termen lung.

Concluzie

În general, sporturile de impact scăzut pot fi reluate la 3-4 luni după sutura meniscală, iar sporturile de impact ridicat pot fi reluate între 4-6 luni sau chiar mai târziu, în funcție de progresul fiecărui pacient. O evaluare periodică din partea medicului și kinetoterapeutului este esențială pentru a determina momentul optim de revenire la activitatea sportivă.