Gândiți-vă la o mașină care are un joc la o bucșă. În timp, dacă nu se schimbă, apare o uzură. Același lucru se întâmplă și cu ruptura acestui ligament. În prima fază , datorită mișcărilor articulare, pot apărea leziuni de menisc și de cartilaj. Mai târziu, dacă nu se ia nicio măsură, apare o artroză precoce a articulației.
Ligamentele genunchiului: Localizare și anatomie
Cele 3 oase care formează articulția genunchiului sunt: femurul (osul coapsei), tibia (osul gambei) și patella (rotulă). Ligamentele sunt cele care conectează oasele între ele. Există 4 ligamente la nivelul genunchiului: 2 colaterale (medial și lateral) și 2 încrucișate (anterior și posterior).
Ligamentul încrucișat anterior (LIA) se dispune diagonal în mijlocul genunchiului și are ca funcție principală stabilizarea femurului (osul coapsei) pe tibie (osul gambei), respectiv a mișcării de rotație a genunchiului.
Ce este leziunea de ligament încrucișat anterior (LIA)
Leziunile ligamentului încrucișat anterior pot fi de 2 tipuri: supraîntindere (elongare) sau rupere (parțială sau completă).
Mecanismul principal de ruptură a ligamentului încrucișat anterior (LIA) constă în efectuarea unei manevre bruște de pivotare a genunchiului (rotație).
O ruptură de ligament încrucișat anterior este foarte frecventă în rândul sportivilor de toate vârstele și nivelurile competitive. Aproximativ 200.000 de leziuni de ligament încrucișat anterior sunt raportate în fiecare an în Statele Unite.
În majoritatea cazurilor, pacienții cu ruptura de ligament încrucișat anterior vor opta pentru un tratament chirurgical, datorită dorinței de a relua sporturile de contact sau pivotare (fotbal, baschet, ski, handbal etc). O mare parte a leziunilor LIA – aproximativ 50% – apar în combinație cu alte leziuni precum cele ale meniscului, cartilajului articular, sau altor ligamente.
Ruptura de ligament încrucișat anterior (LIA) – Cauze
Principalele cauze ale rupturii de ligament sunt:
- Schimbarea rapidă a direcției
- Oprire bruscă în alergare
- Încetinirea în timpul alergării
- Aterizarea incorectă dintr-un salt
- Contact direct cu un obiect sau o lovitura din exterior
Fotbalul, baschetul și schiul sunt câteva exemple comune de sporturi cu risc mai mare de leziuni LIA. În aproape toate sporturile, rata de rupturi de LIA este mai mare la femei decât la bărbați.
Simptomele rupturii de ligament încrucișat anterior
Pacienții cu leziuni de ligament încrucișat anterior relatează simptome precum:
- perceperea unui trosnet în momentul accidentării
- senzație de “scăpare” sau de “sărit din loc” a genunchiului
- instabilitate în genunchi
- durere locală
- tumefierea genunchiului
- limitarea mișcărilor
- disconfort în timpul mersului
Pe lângă rolul în asigurarea stabilității, ligamentul încrucișat anterior oferă protecție pentru meniscurile genunchiului. Când un genunchi continuă să aibă episoade de instabilitate, nu este neobișnuit ca meniscul medial sau lateral să se rupă. Astfel, în prezența unei rupturi de menisc adiționale, există riscul mult mai mare de apariție a artrozei. Din acest motiv, Dr. Popescu recomandă de obicei reconstrucția artroscopică în leziunile de LIA la pacienții tineri sau activi, cei care au leziuni meniscale asociate, și la aproape toți pacienții care relatează instabilitate cu activități cotidiene de răsucire sau pivotare chiar dacă nu fac sport în mod regulat.
Primul ajutor in cazul rupturii de ligament încrucișat anterior (LIA):
Detalii despre importanța acordării primului ajutor:
- Ridicarea piciorului deasupra nivelului inimii
- Gheață pe genunchi
- Analgezice, cum ar fi medicamentele antiinflamatoare nesteroidiene (precum ibuprofenul)
Este posibil să ai nevoie de:
- Cârje pentru a merge până când umflarea și durerea se ameliorează
- Terapie fizică pentru a ajuta la îmbunătățirea mișcării articulațiilor și a forței picioarelor
- Orteză pentru a-i oferi genunchiului o oarecare stabilitate
- Chirurgie pentru reconstrucția ligamentului
Ce să NU faci atunci când ai o ruptura de LIA:
- Nu forța piciorul dacă ai suferit o rană gravă
- NU te întoarce la joacă sau la alte activități până când nu ai fost văzut de un medic specialist.
- Folosește o atelă sau orteza pentru a menține genunchiul drept până când vezi un medic
Factorii de risc in cazul rupturii de ligament incrucișat
- Practicarea unor sporturi precum fotbal, baschet, gimnastică și schi
- Efectuarea exercițiilor în mod incorect
- Purtatul încălțămintei nepotrivite
- Utilizarea unor echipamente sportive prost întreținute (legăturile de schi nereglate necorespunzător, etc)
- Execuția unor mișcări greșite , cum ar fi mișcarea genunchilor spre interior în timpul unei genoflexiuni
- Femeile au un risc crescut datorită diferențelor anatomice, forței musculare și a influențelor hormonale
Metode de diagnosticare ale rupturii de ligament încrucișat anterior
Este importantă căutarea îngrijirii imediate dacă genunchiul provoacă semne și simptome ale unei leziuni LIA. Este important să obțineți un diagnostic prompt și precis pentru a determina severitatea leziunii și pentru a obține un tratament adecvat, prin urmare vă puteți programa accesând acest link.
Genunchiul trebuie evaluat printr-o serie de teste clinice, radiografii, imagistică prin rezonanță magnetică (RMN) și rareori ecografie pentru a diagnostica o ruptura de ligament încrucișat anterior.
Pentru Dr. Popescu examenul clinic este fundamental în diagnosticul rupturii de ligament incrucisat anterior
Astfel, se efectuează testul Lachman care, într-un LIA rupt, prezintă o deplasare anterioară crescută a tibiei față de femur. De asemenea, se mai realizează și alte teste, mai ales testul Pivot Shift pentru a verifica instabilitatea rotațională a genunchiului.
Radiografia pentru diagnosticarea LIA
Radiografia poate fi necesară pentru a exclude o fractură osoasă. Cu toate acestea, razele X nu arată țesuturi moi, cum ar fi ligamentele și tendoanele.
Imagine radiologică cu o fractura de Segond, imagine tipica (săgeata) asociata cu o ruptura completa de LIA
Imagistica prin rezonanță magnetică (RMN)
Imagistica prin rezonanță magnetică (RMN) folosește unde radio și un camp magnetic puternic pentru a crea imagini atât ale țesuturilor dure, cât și ale țesuturilor moi din corpul dumneavoastră. Un RMN poate arăta amploarea unei leziuni ale LIA de asemenea va determina dacă există o leziune asociată (menisc, cartilaj sau alt ligament).
Este ecografia utilă în diagnosticarea LIA?
Ecografia, puțin utila în acest tip de leziune, ultrasunetele ne ajută să vizualizăm structurile interne mai „superficiale” și poate fi folosită pentru a verifica existența unei leziuni la nivelul ligamentelor, tendoanelor și a mușchilor genunchiului, dar mai putin la nivel intra-articular.
Leziunile de ligament încrucișat anterior pot avea mai multe stadii, de la elongări minore (unde de obicei se realizează un tratament nechirurgical) la leziuni parțiale sau complete (unde de obicei se indică tratamentul chirurgical).
Imagine schematică a unei ligamentoplastii de LIA
Tratamentul pentru ruptura de ligament încrucișat anterior
Ruptura de ligament încrucișat anterior este descrisă ca o cauză de apariție a artrozei precoce. În funcție de severitatea leziunii, tratamentul poate fi nechirurgical prin exerciții fizice și odihnă, respectiv chirurgical printr-o intervenție de înlocuire a ligamentului compromis.
Pentru pacienții care prezintă leziuni de LIA asociate cu leziuni meniscale, acest risc este și mai mare în viitor. Din acest motiv, Dr. Popescu recomandă de obicei o reconstrucție artroscopica de LIA combinată simultan cu o reparație meniscală, nu doar pentru pacienții tineri sau activi, ci la aproape toți pacienții care relatează instabilitate cu activități de răsucire sau de pivotare.
Ligamentul încrucișat anterior odată rupt nu cicatrizează de aceea el trebuie refăcut (reconstruit). Tehnica de RECONSTRUCTIE LIA s-a schimbat dramatic în ultimul deceniu. Dr. Popescu este adeptul reconstrucției artroscopice cu tehnică anatomică, adică reproducerea exactă a anatomiei LIA a fiecărui pacient. Mai mult de atât, pentru prezervarea a cât mai mult din anatomia pacientului, leziunile parțiale de LIA, care mențin o parte a ligamentului intact, vor fi reconstruite printr-o tehnică de „AUGMENTARE” (întărire), menținând acea parte a ligamentului care nu s-a rupt. Această individualizare a chirurgiei permite o mai bună stabilizare a genunchiului, lucru dovedit prin numeroase studii biomecanice și clinice. La foarte puțini pacienți, în special adolescenți și în primele 3 săptămâni de la leziune, se poate realiza o REPARATIE a ligamentului. Deocamdată, această tehnică nu este foarte sprijinită de literatură științifică și trebuie indicată cu precauție.
Ligamentoplastia- operația pentru ruptura ligamentului
Operația de reconstrucție a ligamentului încrucișat poartă denumirea de ligamentoplastie. Aceasta se realizează prin incizii mici, neinvazive ce permite o recuperare mai rapidă și un post-operator mai ușor de suportat. Astfel, se recoltează grefa pentru ligament, cel mai frecvent din tendoanele ischio-gambiere, rotulian sau cvadricipital. apoi se realizează tunele anatomice în femur și tibie, unde se poziționează și se fixează grefa. La 24h de la această procedură, începe procesul de recuperare.
Post-operator – recuperarea după operația de ruptură a ligamentului
Un protocol de recuperare bine supravegheat este fundamental pentru obținerea unor rezultate post-operatorii optime sunt absolut esențiale reactivarea mecanismului cuadricipital, controlul edemului post-operator, mobilizarea rotulei, recuperarea extensiei complete a genunchiului și recâștigarea mișcării genunchiului.
Dr. Popescu utilizează protocoale de recuperare individualizate pentru a se asigura că pacienții au o îngrijire adecvată post-operatorie și, de asemenea, pentru ca reabilitarea lor să avanseze corect într-un ritm mai rapid.
Recuperarea de după operația de ruptură a ligamentului
La 24h de la intervenția chirurgicală începe procesul de recuperare.
Există un timp de 2-3 luni până când grefa, pe care am introdus-o în articulație, se integrează, se produce așa-numita “ligamentizare”. În acestă perioadă, genunchiul trebuie protejat de mișcări bruște și impact, dar, în același timp, trebuie recuperată mobilitatea, forța musculară si echilibrul, afirmă medicul Popescu.
Întregul proces de recuperare are o durată cuprinsă între 6 si 9 luni. În cazul unor atleți de performanță, această perioadă este una mai îndelungată.
Reluarea activităților fizice este pe deplin la latitudinea medicului curant.
Cum prevenim ruptura de ligament încrucișat anterior
Prevenția are un rol esențial, întrucât studiile arată o reducere substanțială a riscului de ruptură a ligamentului încrucișat anterior, atât în rândul femeilor, cât și al bărbaților.
Printre modalitățile esențiale de prevenție, se numără:
- Antrenează-te de-a lungul întregului an
- Nu uita să faci o încălzire înaintea fiecărui antrenament
- Întărește-ți musculatura
- Fii atent la cum te miști
- Evită să te antrenezi atunci când ești extenuat
Putem preveni leziunile de LIA prin întărirea musculaturii din jurul genunchiului cu o rutină de antrenament consecventă. Mai mult decât atât, exercițiile fizice ne ajută să ne menținem în formă, precum și să ne îmbunătățim echilibrul.
O încălzire adecvată înaintea antrenamentului pregătește musculatura și sistemul nervos pentru activitatea următoare, permițând forță mai mare de contracție. Riscul rupturii de LIA este mai mare decât a oricărui alt ligament și, prin urmare, este vital să apelăm la exerciții preventive pentru o bună încălzire.
Mușchiul ischiogambier, localizat pe partea posterioară a coapsei, lucrează împreună cu mușchiul cvadriceps, localizat pe partea anterioară a coapsei, pentru a îndoi și îndrepta picioarele. Întărirea acestor mușchi poate oferi o protecție mai bună împotriva leziunilor de genunchi, inclusiv ruptura de ligament.
Aterizarea după un salt pe picioare rigide pune o mare tensiune asupra articulațiilor si ligamentelor. Acest lucru poate fi ușor evitat prin flectarea (îndoirea) genunchilor.
Menținerea unei posturi corecte este greu de realizat atunci când te simți extenuat. Poți preveni o ruptură de ligament asigurându-te că te odihnești suficient și punând capăt antrenamentului atunci când te simți epuizat. În caz contrar, se poate instala, de asemenea, slăbiciunea musculară (incapacitatea mușchilor de a genera forță).
Pentru fotbaliști FIFA a elaborat un program de încălzire care s-a demonstrat ca poate reduce indicele de leziuni cu 50%, inclusiv pe cel de LIA: