Leziuni de compartiment postero-lateral

Situate pe partea exterioară a articulației genunchiului, structurile compartimentului postero-lateral al genunchiului (în engleza postero-lateral corner) au funcția de a stabiliza genunchiul împotriva forțelor laterale sau externe directe. O leziune de compartiment postero-lateral este de multe ori datorată unui impact într-o activitate sportivă, precum fotbal, schi, rugby și baschet. Deși aceste leziuni reprezintă un procent mai mic de cazuri, comparativ cu ligamentul încrucișat anterior (LIA) sau ligamentul colateral medial (LCM), acest tip de leziune poate avea un impact devastator asupra performanțelor unui sportiv.

Leziunile de compartiment postero-lateral (PLC) sunt dintre cele mai complexe și dificile leziuni de tratat ale genunchiului.

Simptome

• instabilitate la deplasare laterală (Side-to-side)
• dificultate în răsucire, pivotare sau schimbare de direcție
• umflare minimă și durere de-a lungul părții exterioare a genunchiului
• paralizie a labei piciorului, dacă nervul peroneal este lezionat

Clasificare leziune compartiment postero-lateral

• Gradul I – ruptură parțială mică cu instabilitate minimă
• Gradul II – ruptură parțială cu instabilitate prezentă, dar cu „end-point”
• Gradul III – ruptură completă cu instabilitate maximă.

Pacienții pot nota treptat o instabilitate în săptămânile sau lunile următoare leziunii. Acest lucru este problematic, deoarece în majoritatea cazurilor, chirurgia este recomandată în primele 2-3 săptămâni după leziune pentru a maximiza șansele de succes. Principalele structuri anatomice ale aspectului postero-lateral al genunchiului sunt ligamentul colateral lateral (LCL), tendonul popliteu și ligamentul popliteofibular. În plus, capsula laterală, cu îngroșarea sa numită ligamentul antero-lateral, și inserția fibulară a bicepsului femural funcționează drept stabilizatori adiționali foarte importanți.Concomitent cu aceste ligamente, este foarte important de a se evalua funcția nervului peronier comun, deoarece acesta traversează capul fibular foarte aproape de aceste structuri și poate fi lezionat. Aproximativ 15-20% dintre pacienți pot avea o leziune a nervului peronier comun cu senzație de amorțeală sau slăbiciune a gleznei/piciorului asociată cu o leziune de colț postero-lateral.

Diagnostic

Există multe teste folosite pentru diagnosticul unei leziuni de compartiment postero-lateral și dintre acestea amintim:
• Test de stres în varus – în extensie completă și la 30° flexie a genunchiului
• Dial-test la 30° și 90° de flexie a genunchiului
• Sertarul posterior cu rotație postero-laterală
• Test de Recurvatum cu rotație externă
• Reverse Pivot Shift
• Evaluarea mersului – Varus Thrust

Toate aceste teste trebuie realizate pentru a determina tipul de instabilitate prezentă. Aproximativ 72% dintre pacienții care au o leziune de compartiment postero-lateral vor avea, de asemenea, o leziune asociată a unui ligament încrucișat. Astfel, nu trebuie să trecem cu vederea posibilitatea unui leziuni de compartiment postero-lateral, concentrându-se doar asupra ligamentului încrucișat rupt, deoarece o leziune de compartiment postero-lateral netratată concomitent ne va determina o nereușită a reconstrucției de ligament încrucișat.În afara examenului clinic minuțios, Dr. Popescu folosește radiografiile simple și de stres, și mai ales în leziunile acute un RMN. În multe cazuri, poate fi, de asemenea, prezentă o fractură de platou tibial și/sau de cap fibular.

Tratament leziune de compartiment postero-lateral

În general, toate leziunile de compartiment postero-lateral de grad III sunt tratate chirurgical din cauza probabilității reduse de vindecare. Acest lucru se întâmplă, în primul rând, din cauza anatomiei compartimentului postero-lateral: există două suprafețe osoase convexe opuse ce duc la instabilitate osoasă inerentă.

În faza acută, de cele mai multe ori, din cauza riscului ridicat de fibroză și retracție a structurilor rupte, se recomandă ca intervenția chirurgicală să se efectueze în termen de două-trei săptămâni după leziune.

Intervenția chirurgicală pentru o leziune de compartiment postero-lateral

Dr. Popescu, de obicei, realizează o abordare mixtă a leziunilor acute: reparație (reinserție) pentru structuri reparabile și o reconstrucție anatomică a celor ne-reparabile. În cazul leziunilor cronice, efectuează, în general, o reconstrucție anatomică a structurilor lezionate. Uneori trebuie asociată o osteotomie de realiniere a genunchiului pentru o mai bună recuperare a instabilității genunchiului.

Post-operator

Reabilitarea post-operatorie după o operație pentru o leziune de compartiment postero-lateral implică mișcare pasivă progresivă (maxim 0-90º) pentru primele două săptămâni. Pacienții nu sunt lăsați să sprijine piciorul în pământ timp de 6 săptămâni. Trebuie sa poarte o orteza în același timp.  nici să realizeze exerciții active de hamstring pentru primele patru luni post-operatorii, pentru a evita elongarea structurilor reconstruite.