O leziune de ligament colateral lateral (LCL) poate apărea la opriri și porniri bruște, o lovitură pe partea internă a genunchiului, sau la o hiperextensie cu, sau fără contact direct. Uneori, o ruptură de ligament colateral lateral al genunchiului poate fi nediagnosticată pentru câteva săptămâni, până când un sportiv își dă seama de instabilitate.

Ligamentul colateral lateral este principala structură pe partea externă a genunchiului ce previne deschiderea în varus forțat. Este un ligament rotund, subțire, și robust, care se insertează pe partea laterală a femurului și pe partea laterală a capului fibular.

 

Simptome

• umflare ușoară și durere – fără o umflare evidentă în profunzime
• dificultate pentru opriri și schimbări bruște de direcție
• instabilitatea la deplasări laterale bruște

Mulți sportivi își dau seama că nu pot realiza opriri sau schimbări de direcție bruște pe partea cu leziunea de LCL. Din nefericire, datorită naturii instabile a compartimentului lateral al genunchiului cu două suprafețe convexe opuse unul altuia, leziunile de grad III de obicei nu se vindecă, și pot duce la instabilități majore.

Schemă cu reconstrucția anatomică de ligament colateral lateral si ligament poplieo-fibular

Diagnostic leziune ligament colateral lateral

Diagnosticul pentru o leziune de ligament colateral lateral se face printr-o combinație între examinarea fizică si radiografiile de stres. În cele mai multe cazuri, sportivii se plâng de o senzație de instabilitate “side-to-side” și deschidere în varus la examenul fizic.

Radiografiile de stres sunt foarte utile pentru a determina cantitatea de deschidere și pentru a stabili dacă este vorba de o ruptură completă sau parțială. O diferență de aproximativ 3mm de deschidere între genunchiul sănătos și cel bolnav este compatibilă cu o leziune completă de LCL. În acest caz tratamentul recomandat este cel chirurgical.

Tratament leziune ligament colateral lateral

Trebuie menționat că acest ligament nu cicatrizează odată rupt. El trebuie refăcut, reconstruit. În leziuni acute se recomandă o reconstrucție cu autogrefă hamstrings sau alogrefă. Dr. Popescu utilizează o tehnică izometrică, care permite menținerea tensiunii ligamentului pe tot parcursul flexiei genunchiului. Tehnicile anatomice se pot elonga cu timpul, datorită non-izometriei ligamentului.

Schemă cu reconstrucția izometrică de ligament colateral lateral

La pacienții cu o leziune cronică, este important să se evalueze alinierea lor globală. În cazul în care există o aliniere în varus, există un risc foarte mare ca reconstrucția de ligament colateral lateral să se elongheze. Pentru aceasta se recomandă realizarea simultană a unei osteotomii valghizante de tibie proximală.

Post-operator

În general, rezultatele reconstrucției LCL sunt bune. Pacienții care urmează programul de reabilitare și care dau dovadă de o recuperare completă a stabilității pe radiografiile de stres varus se pot întoarce, de obicei, la activitățile sportive. Acest lucru se intampla la 6-7 luni după operație.