REINSERȚIA AVULSIEI DE CORN POSTERIOR

Reinserția avulsiei de corn posterior al meniscului reprezintă o procedură chirurgicală care se efectuează pentru a trata leziunile complexe ale meniscului, care ar putea determina o deteriorare severa a articulatiei daca nu sunt tratate.

Ce este radacina de corn posterior (meniscal root)?

Imagine schematica cu o reinsertie a unei avulsii de corn posterior

Inserția coarnelor posterioare ale meniscului medial și lateral sunt foarte importante pentru sănătatea articulației genunchiului. Studii recente au arătat că atunci când acestea sunt rupte, sarcina pe compartimentul respectiv este echivalentă cu lipsa meniscului pe partea afectată. Astfel, acești pacienți pot avea de multe ori artroză de debut precoce, apariție de edem osos, fracturi prin insuficiență osoasă, dar și eventual un eșec de reconstrucție de ligament încrucișat. Din acest motiv, Dr. Popescu insistă pe reinserția acestor leziuni, tehnică ignorată mult timp.

Cand apare avulsia unui corn meniscal posterior?

Avulsia de corn posterior al meniscului apare atunci când meniscul se desprinde sau se rupe de la locul său de fixare în genunchi, în special în zona posterioară a acestuia. Această leziune apare de obicei în contextul unor traume acute sau al unor mișcări specifice care generează stres excesiv asupra meniscului.

Situații frecvente care pot provoca o avulsie de corn posterior al meniscului:

  1. Accidente sportive: Avulsia meniscului este frecventă în sporturi care implică schimbări bruște de direcție, sărituri, pivotări sau răsuciri forțate ale genunchiului, cum ar fi fotbalul, baschetul, schiul sau tenisul.
  2. Traumatisme directe: O lovitură directă la genunchi poate provoca o avulsie meniscală, mai ales în cazul unor traumatisme severe, cum ar fi accidentele rutiere sau căderile de la înălțime.
  3. Mișcări de rotație: Rotațiile forțate ale genunchiului, mai ales când piciorul este fixat pe sol, pot duce la leziuni ale meniscului, inclusiv la avulsia cornului posterior.
  4. Instabilitate ligamentară: Genunchii cu instabilitate cronică, de obicei din cauza leziunilor ligamentelor (cum ar fi rupturile de ligament încrucișat anterior), sunt mai susceptibili la avulsii meniscale. Instabilitatea crește riscul de mișcări anormale ale articulației, ceea ce poate duce la leziuni meniscale.

În concluzie, avulsia cornului posterior al meniscului apare în contextul unor traume sau mișcări forțate ale genunchiului, frecvent întâlnite în sporturi sau accidente care implică rotații sau impacte bruște asupra articulației.

Cum se pune diagnosticul de avulsie corn posterior?

Diagnosticul de avulsie a cornului posterior al meniscului implică o evaluare detaliată care combină anamneza, examenul clinic și metodele imagistice avansate. Iată pașii prin care se pune diagnosticul:

1. Anamneza

  • Istoricul traumatismului: Pacientul poate descrie un traumatism acut la genunchi, de obicei în urma unei mișcări de rotație sau a unei lovituri directe.
  • Simptome: Durere în partea posterioară a genunchiului, dificultăți la îndoirea completă sau la extensia genunchiului, senzație de blocaj articular, instabilitate a articulației și, uneori, senzație de „clic” sau „pocnitură”.

2. Examenul clinic

Medicul ortoped va efectua un examen fizic amănunțit al genunchiului pentru a evalua mobilitatea, stabilitatea și sensibilitatea articulației. Testele clinice nu sunt specifice pentru o avulsie de corn meniscal ci pentru o leziune de menisc în general. Acestea includ:

  • Testul McMurray: Acest test evaluează prezența durerii și a clicului în timpul rotației genunchiului, indicând o posibilă leziune meniscală.
  • Testul Apley: Implică comprimarea și rotirea genunchiului, iar durerea resimțită poate sugera o leziune meniscală.
  • Testul de stres în hiperflexie: Acest test provoacă durere la nivelul cornului posterior al meniscului atunci când genunchiul este complet îndoit.

3. Imagistică

Diagnosticul definitiv al avulsiei cornului posterior al meniscului este confirmat prin metode imagistice, care includ:

  • Radiografia: Deși nu poate vizualiza direct meniscul, radiografia poate fi folosită pentru a exclude alte leziuni osoase asociate, cum ar fi fracturile.
  • Rezonanța magnetică nucleară (RMN): Este metoda de referință pentru diagnosticarea leziunilor meniscale. RMN-ul poate evidenția atât meniscul, cât și ligamentele și alte structuri din genunchi. În cazul unei avulsii de corn posterior, RMN-ul va arăta o dezinserție sau o deplasare a fragmentului meniscal (extruzie meniscala), precum și semne de edem în regiunea afectată.
  • Ecografia: Putin utila pentru acest tip de leziune meniscala, poate da detalii despre extruzia meniscala, mai ales din punct de vedere dinamic.

4. Artroscopie (diagnostic și tratament)

În cazurile în care RMN-ul nu oferă un diagnostic clar sau dacă există suspiciuni suplimentare, artroscopia poate fi folosită atât pentru diagnosticare, cât și pentru tratament. Artroscopia permite vizualizarea directă a structurilor interne ale genunchiului și poate confirma avulsia meniscală.

In cazul in care doriti o consultatie va asteptam in sectiunea de contact pentru a programa o vizita. https://chirurgiagenunchiului.ro/contact/ 

Cum se realizeaza reinsertia avulsiei de corn posterior?

Tehnica de o reinserție a unei avulsii de corn meniscal este tot artroscopică și implică izolarea acestuia, plasarea unui minim de 2 suturi în zona de inserție și repoziționarea într-o poziție cât mai anatomică.

În unele cazuri, cornul posterior ar putea avea nevoie să fie eliberat din țesut cicatricial, pentru a permite ca acesta să fie repoziționat. Evitarea tensiunii la locul reinserției este importantă, deoarece aceste reparații sunt încă destul de fragile cu tehnologia actuală.

După ce suturile sunt plasate artroscopic în inserția meniscală, se realizează un tunel tibial cu diametru mic, de obicei, de 5 milimetri, chiar în zona de inserție. Aceste suturi sunt trase în jos în tunel și legate de un buton pe cortexul anterior al tibiei.

Recuperare postoperatorie

Mobilizarea genunchiului este mai limitată decât pentru o reparație standard de menisc. De obicei, pacienții sunt lăsați să mobilizeze la 0-60º sau 0-90º în primele 4 săptămâni și apoi să crească treptat gradul de flexie.

Pacienții încep sprijinul în pământ la 6 săptămâni, dar ar trebui să evite orice poziție de tip ghemuit, picioare încrucișate pentru un minim de 5-6 luni. Ei pot începe utilizarea bicicletei statice de la 6 săptămâni post-operatorii.

Complicatii aparute in urma avulsiei de corn posterior

Complicațiile avulsiei cornului posterior al meniscului pot varia în funcție de severitatea leziunii, timpul scurs până la tratament și modul în care aceasta este gestionată. Fără un tratament adecvat, pot apărea o serie de complicații, care pot afecta pe termen lung funcționalitatea genunchiului. Iată câteva dintre complicațiile posibile:

1. Degenerarea meniscului

Dacă meniscul rămâne avulsionat și nu este reinserat, poate suferi o degenerare progresivă. Aceasta poate duce la pierderea funcției meniscului ca amortizor al genunchiului, ceea ce va crește riscul de alte leziuni.

2. Artroză precoce

Meniscul joacă un rol esențial în protejarea cartilajului articular de pe suprafața tibiei și a femurului. Dacă meniscul este deteriorat și nu funcționează corespunzător, cartilajul poate fi supus unui stres suplimentar, ceea ce poate accelera degenerarea acestuia și poate duce la artroză precoce (osteoartrită). Aceasta este o complicație majoră care poate afecta pe termen lung calitatea vieții pacientului.

3. Durere cronică

O altă complicație comună este durerea cronică la nivelul genunchiului. Aceasta poate fi cauzată de inflamația persistentă, de instabilitatea articulației sau de degenerarea cartilajului articular din cauza lipsei de protecție meniscală.

4. Blocaj articular

Fragmentele meniscale avulsionate pot provoca blocaje mecanice la nivelul articulației, limitând mobilitatea genunchiului. Aceasta poate duce la episoade repetate de „blocat” al genunchiului în anumite poziții, necesitând intervenții chirurgicale suplimentare pentru îndepărtarea fragmentelor.

5. Leziuni ligamentare asociate

Dacă avulsia meniscului este rezultatul unui traumatism major, aceasta poate fi însoțită de leziuni ligamentare, cum ar fi ruptura ligamentului încrucișat anterior (LIA) sau alte leziuni ale ligamentelor colaterale. Aceste leziuni pot complica recuperarea și necesită adesea tratamente suplimentare.

6. Recidiva leziunii

Chiar și după tratament, există riscul de recidivă a leziunii. Dacă reparația meniscului nu reușește să ofere o stabilitate adecvată sau dacă genunchiul este supus unui nou traumatism, leziunea poate reapărea, necesitând intervenții chirurgicale suplimentare.

7. Complicații postoperatorii

În cazul intervenției chirurgicale, pot apărea complicații postoperatorii, cum ar fi infecția, rigiditatea articulară, formarea de aderențe intraarticulare, sângerarea sau tromboza venoasă profundă. Deși rare, aceste complicații necesită o monitorizare atentă și uneori tratament suplimentar.

Complicațiile avulsiei cornului posterior al meniscului pot fi semnificative și pot afecta pe termen lung funcționarea genunchiului dacă leziunea nu este tratată adecvat. Pentru a minimiza riscul de complicații, este esențial un diagnostic precoce și un tratament corespunzător, urmat de o recuperare atent monitorizată.

Așteptări după reinserția de corn posterior al meniscului:

1. Recuperarea pe termen scurt (primele săptămâni)

  • Durere și inflamație: În primele zile după operație, este de așteptat să existe o anumită durere și inflamație la nivelul genunchiului. Aceste simptome sunt gestionate prin medicamente antiinflamatoare, gheață și ridicarea piciorului.
  • Imobilizare: Este posibil ca medicul să recomande purtarea unei orteze pentru a proteja meniscul reparat și pentru a limita mișcările genunchiului în primele săptămâni. De asemenea, mersul cu ajutorul cârjelor poate fi necesar pentru a reduce greutatea pusă pe genunchi.
  • Limitarea activității fizice: Activitatea fizică va fi limitată la început, pentru a permite vindecarea corespunzătoare a meniscului reinserat. Este important să se urmeze instrucțiunile medicului în ceea ce privește activitatea și mobilizarea articulației.

2. Recuperarea pe termen mediu (6-12 săptămâni)

  • Kinetoterapie: După primele săptămâni de imobilizare, reabilitarea prin kinetoterapie devine esențială. Kinetoterapia ajută la recăpătarea treptată a mobilității, forței și stabilității genunchiului. Programul de reabilitare va include exerciții de întindere, întărire și echilibru.
  • Îmbunătățirea mobilității: Treptat, veți începe să recâștigați mobilitatea completă a genunchiului, deși acest proces poate dura câteva luni. Este esențial să urmați cu strictețe programul de reabilitare recomandat de kinetoterapeut.
  • Reducerea durerii: Pe măsură ce genunchiul se vindecă și musculatura din jur se întărește, durerea ar trebui să scadă progresiv.

3. Recuperarea pe termen lung (6-12 luni)

  • Revenirea la activitățile zilnice: Majoritatea pacienților își recapătă capacitatea de a desfășura activitățile zilnice obișnuite, inclusiv mersul pe jos și urcarea scărilor, în termen de 3-6 luni, în funcție de complexitatea leziunii și de succesul recuperării.
  • Revenirea la activități sportive: Revenirea la sporturile de performanță sau la activități care implică rotații și sărituri (cum ar fi fotbalul, baschetul sau schiul) poate dura mai mult, de obicei între 6 și 12 luni. Aceasta depinde de gradul de recuperare și de nivelul de funcționalitate al genunchiului.
  • Prevenirea leziunilor ulterioare: Este esențial ca după recuperare să se mențină o rutină de întărire musculară și antrenamente de echilibru pentru a preveni recidiva sau alte leziuni ale genunchiului.

4. Prognosticul pe termen lung

  • Funcționalitatea genunchiului: Dacă reinserția meniscului are succes și reabilitarea este urmată corespunzător, majoritatea pacienților vor avea o recuperare bună, cu restabilirea funcției normale a genunchiului și o reducere semnificativă a durerii.
  • Risc de osteoartrită: Deși reinserția meniscului ajută la protejarea cartilajului articular, există totuși un risc pe termen lung de dezvoltare a osteoartritei, mai ales dacă există alte leziuni asociate sau dacă meniscul nu se vindecă complet.
  • Recidivă: Există un risc mic de recidivă a leziunii, în special dacă genunchiul este supus la stresuri mecanice intense prea devreme după operație.

Concluzie

În general, după reinserția de corn posterior al meniscului, majoritatea pacienților pot reveni la un stil de viață activ, cu funcționalitatea genunchiului restabilită, dacă urmează un program riguros de reabilitare. Cu toate acestea, recuperarea completă poate dura până la 6-12 luni, iar riscurile pe termen lung, cum ar fi osteoartrita, trebuie gestionate cu atenție.