O leziune de ligament incrucisat posterior (LIP) este mult mai rar intalnita decat cea de ligament incrucisat anterior. Ligamentul incrucisat posterior este situat in partea din spate si centrala a genunchiului fiind unul din ligamentele care leaga femurul (osul coapsei) de tibie (fluierul piciorului). LIP este cel mai puternic ligament al genunchiului si, prin urmare, este mai rar lezionat, aproximativ 3-37% din toate leziunile de genunchi.
Leziunea de ligament incrucisat posterior este adesea cauzata de o forta puternica aplicata direct genunchiului. Mecanismul cel mai frecvent de lezare este prin lovirea unui obiect foarte dur de catre genunchiul indoit, adica in cele mai multe cazuri printr-un traumatism sportiv (exemplu: jucator de rugby la placare) sau accident de circulatie (exemplu: lovirea de un tablou de bord intr-un accident de masina)
Clasificarea rupturii de ligament incrucisat posterior
În functie de gravitate, leziunile de ligament incrucisat posterior se clasifica astfel:
• Gradul I – ruptura mica si partiala
• Gradul II – leziune partiala aproape completa
• Gradul III – leziune completa (ligament nefunctional); de obicei, aceasta apare in asociere cu alte leziuni (cel mai frecvent structurile posterolaterale ale genunchiului). Majoritatea leziunilor izolate de grad I si II se trateaza cu un tratament nechirurgical: folosirea unor orteze speciale de pozitionare a genunchiului in pozitie neutra si un program de reabilitare functionala a mecanismului de cvadriceps.
Simptome
• probleme la decelerare
• probleme la coborat sau suit scari si pante
• probleme de rasucire, schimbare de directie sau de pivotare
• durere in partea anterioara a genunchiului
Diagnostic
Dr. Popescu va evalua leziunea de ligament incrucisat posterior printr-un examen clinic detaliat, radiografii conventionale si, mai ales, radiografii de stres specifice. Aproape intotdeauna, se realizeaza un examen RMN pentru a determina gradul leziunii si posibile leziuni asociate pentru a determina tipul de tratament recomandat.
În general, leziunile izolate de ligament incrucisat posterior se pot vindeca in timp, insa este important sa se diagnosticheze la timp aceasta leziune pentru a permite o cicatrizare intr-o pozitie fiziologica stabila, decat intr-o pozitie elongata si nefunctionala (prin intermediul unei orteze specifice). În timp ce RMN-ul este util in cazul leziunilor acute, in cazul unei leziuni cronice el poate da informatii nefolositoare: poate arata un ligament incrucisat posterior intact, dar care poate fi instabil deoarece a cicatrizat intr-o pozitie elongata. În acest caz, radiografiile de stres sunt necesare pentru a diagnostica gradul leziunii.
Diagnosticul clinic al unei leziuni de ligament incrucisat posterior se realizeaza prin evaluarea translatiei posterioare a genunchiului. Aceasta presupune examinarea ambilor genunchi ai pacientului pentru a vedea daca exista vreo subluxatie posterioara a tibiei, efectuarea unor teste specifice (test activ de cvadriceps, testul de sertar posterior in rotatie neutra). În plus, se realizeaza radiografii specifice de stres bilaterale pentru a determina in mod obiectiv translatia posterioara a genunchiului accidentat.
Tratamentul leziunii de ligament incrucisat posterior
Pacientii care prezinta o leziune completa cu mai putin de 8 mm de translatie posterioara a tibiei la radiografia de stres pot fi luati in considerare pentru un program de reabilitare nechirurgicala in situatii speciale. Dar, la majoritatea pacientilor care au 8 mm sau mai mult de translatie posterioara, exista o probabilitate mult mai mare sa aiba nevoie de o reconstructie de ligament incrucisat posterior pentru a imbunatati functia genunchiului si a evita aparitia artrozei precoce.
Astfel, la un sportiv de performanta de obicei se recomanda reconstructia ligamentului, deoarece rezultatele reconstructiei in faza acuta sunt mult mai bune decat in faza cronica.
Interventia chirurgicala
La determinarea necesitatii reconstructiei chirurgicale, Dr. Popescu evalueaza cu atentie posibilele leziuni asociate. Aproximativ 80% dintre pacientii care au o leziune simptomatica de LIP au, de asemenea, leziuni ale structurilor posterolaterale, leziuni posteromediale sau alte leziuni asociate. Astfel, reconstructia izolata de ligament incrucisat posterior, in experienta Dr.Popescu, are o incidenta de 20%, restul necesitand reconstructii combinate.
Tehnica de reconstructie chirurgicala a ligamentului incrucisat posterior (LIP) folosita de Dr. Popescu este una artroscopica individualizata cu fascicul unic, dublu sau cu tehnica de augmentare (intarire). Se utilizeaza incizii minime si se evita lezionarea mecanismului cvadricipital, ca si tehnicile conventionale de reconstructie LIP. Grefele sunt fie tendon cvadricipital al pacientului, fie alogrefe (de obicei tendon ahilian). La fel ca in reconstructia de LIA, se realizeaza tunele anatomice unde se pozitioneaza si se fixeaza grefa.
Post-operator
Protocolul post-operator al reconstructiei de ligament incrucisat posterior este mai complex si restrictiv decat cel al ligamentului incrucisat anterior: este necesara utilizarea unei orteze specifice (PCL Jack-brace) timp de 6 luni de zile. Astfel, se protejeaza plastia de efectele tensionale ale gravitatiei.
La 10 zile dupa operatie, se permite pacientilor sa initieze flexia genunchiului pana la 90º in pozitie prono (pe burta). Mersul cu sprijin partial este inceput la 6 saptamani post-operator, iar carjele sunt eliminate treptat, cand pacientul merge fara schiopatare. De asemenea, tot atunci pacientii pot initia utilizarea de biciclete statice si presa de picioare orizontala pana la 70º.