LEZIUNI DE LIGAMENT COLATERAL LATERAL

Ligamentul colateral lateral (LCL) este principala structură pe partea externă a genunchiului ce previne deschiderea în varus forțat. Este un ligament rotund, subțire, și robust, care se insertează pe partea laterală a femurului și pe partea laterală a capului fibular.

O leziune a LCL poate apărea la opriri și porniri bruște, o lovitură pe partea internă a genunchiului, sau la o hiperextensie cu, sau fără contact direct. Uneori, o ruptură de LCL a genunchiului poate fi nediagnosticată pentru câteva săptămâni, până când un sportiv își dă seama de instabilitate.



Simptome

• umflare ușoară și durere - fără o umflare evidentă în profunzime
• dificultate pentru opriri și schimbări bruște de direcție
• instabilitatea la deplasări laterale bruște

Mulți sportivi își dau seama că nu pot realiza opriri sau schimbări de direcție bruște pe partea cu leziunea de LCL. Din nefericire, datorită naturii instabile a compartimentului lateral al genunchiului cu două suprafețe convexe opuse unul altuia, leziunile de grad III de obicei nu se vindecă, și pot duce la instabilități majore.

Diagnostic

Diagnosticul unei leziuni LCL se face printr-o combinație între examinarea fizică si radiografiile de stres. În cele mai multe cazuri, sportivii se plâng de o senzație de instabilitate "side-to-side" și deschidere în varus la examenul fizic.

Radiografiile de stres sunt foarte utile pentru a determina cantitatea de deschidere și pentru a stabili dacă este vorba de o ruptură completă sau parțială. O diferență de aproximativ 3mm de deschidere între genunchiul sănătos și cel bolnav este compatibilă cu o leziune completă de LCL, iar tratamentul recomandat este cel chirurgical.
Intervenția chirurgicală
În leziuni acute se recomandă o reconstrucție cu autogrefă hamstrings sau alogrefă. Dr. Popescu utilizează o tehnică izometrică, care permite menținerea tensiunii ligamentului pe tot parcursul flexiei genunchiului. Tehnicile anatomice se pot elonga cu timpul, datorită non-izometriei LCL.

La pacienții cu o leziune cronică, este important să se evalueze alinierea lor globală. În cazul în care există o aliniere în varus, există un risc foarte mare ca reconstrucția LCL să se elongheze, de aceea este recomandată realizarea simultană a unei osteotomii valghizante de tibie proximală.

Post-operator

În general, rezultatele reconstrucției LCL sunt bune: pacienții care urmează programul de reabilitare și care dau dovadă de o recuperare completă a stabilității pe radiografiile de stres varus se pot întoarce, de obicei, la activitățile sportive la 6-7 luni după operație.

PROGRAMEAZĂ-TE

Programări telefonice 031.225.25.00 0767.266.876 sau online.
PROGRAMEAZĂ-TE ACUM