Leziuni de ligament colateral lateral

Ligamentul colateral lateral (LCL) este unul dintre cele patru ligamente majore ale genunchiului, având un rol esențial în menținerea stabilității laterale a articulației. Acesta este situat pe partea exterioară a genunchiului și leagă femurul (osul coapsei) de fibulă (osul lateral al gambei). Fiind o structura care acționează ca o structură de susținere care previne mișcările excesive ale genunchiului spre exterior, orice leziune de ligament colateral lateral poate cauza o instabilitate severă a articulatiei. Spre deosebire de ligamentele colaterale mediale, LCL-ul nu este atașat direct de menisc, ceea ce îi conferă o mobilitate și o rezistență diferită.

Funcția principală a ligamentului colateral lateral este de a stabiliza genunchiul în timpul mișcărilor laterale și de a preveni alunecarea excesivă a articulației. Acest lucru este deosebit de important în activitățile sportive sau în situațiile în care sunt necesare schimbări bruște de direcție. În plus, LCL-ul protejează genunchiul de forțele care acționează din partea interioară a piciorului, prevenind astfel deformările și leziunile potențiale. Leziunile acestui ligament pot varia de la întinderi minore până la rupturi complete, necesitând o atenție medicală specializată pentru a restabili funcția normală a genunchiului.

O leziune de ligament colateral lateral (LCL) poate apărea la opriri și porniri bruște, o lovitură pe partea internă a genunchiului, sau la o hiperextensie cu, sau fără contact direct. Uneori, o ruptură de ligament colateral lateral al genunchiului poate fi nediagnosticată pentru câteva săptămâni, până când un sportiv își dă seama de instabilitate.

Cauzele rupturii de ligament colateral lateral

• Traumatisme directe asupra părții externe a genunchiului, de obicei din cauza unui impact în sporturi de contact (fotbal, rugby, hochei).
• Căderi sau alunecări care provoacă o presiune intensă asupra ligamentului colateral lateral.
• Schimbări rapide de direcție în timpul activităților sportive, cum ar fi baschetul, fotbalul sau tenisul, care pot pune o presiune excesivă pe LCL.
• Mișcările de oprire și pornire bruscă, comune în sporturi precum fotbalul sau alergarea, care pot forța genunchiul să se deplaseze lateral în mod necontrolat.
• Săriturile și aterizările nesigure pe suprafețe inegale sau instabile, care pot provoca o întindere bruscă și violentă a ligamentului.
• Rotirea sau pivotarea pe un picior în timpul sporturilor care implică mișcări explozive, crescând riscul de întindere sau ruptură a LCL-ului.
• Accidente auto sau alte tipuri de accidente care implică forțe puternice asupra articulației genunchiului.
• Suprasolicitare repetată a genunchiului în activități care implică mișcări laterale intense, cum ar fi tenisul sau schiatul.

Sporturile care prezintă cel mai mare risc de leziuni ale ligamentului colateral lateral (LCL) sunt cele care implică mișcări laterale rapide, schimbări bruște de direcție și contacte fizice intense. 

• Fotbalul, rugby-ul și hocheiul sunt printre sporturile cu cel mai mare risc, deoarece sportivii se confruntă frecvent cu lovituri directe pe partea externă a genunchiului, precum și cu schimbări rapide de direcție în timpul jocului. 
• Baschetul și tenisul pot crește riscul de leziuni LCL din cauza mișcărilor explozive de oprire și pornire, pivotărilor și săriturilor frecvente, care pot pune o presiune considerabilă pe ligament. 
• Schiatul prezintă, de asemenea, un risc ridicat de leziuni ale LCL din cauza mișcărilor laterale intense și a aterizărilor necontrolate pe teren accidentat, care pot forța genunchiul să se miște într-un mod nefiresc.

Simptome

• Durere pe partea exterioara a genunchiului, uneori însoțită de tumefiere și echimoza (vanataie) locală
• Dificultate pentru opriri și schimbări bruște de direcție
• Senzatie de instabilitate laterala – genunchiul se “deschide” spre exterior la mers, alergat sau mai ales la opriri și schimbări bruște de direcție

Mulți sportivi își dau seama că nu pot realiza opriri sau schimbări de direcție bruște pe partea cu leziunea de LCL. Din nefericire, datorită naturii instabile a compartimentului lateral al genunchiului cu două suprafețe convexe opuse unul altuia, leziunile de grad III de obicei nu se vindecă, și pot duce la instabilități majore.

Diagnosticul pentru o leziune de ligament colateral lateral se face printr-o combinație între examinarea fizică si radiografiile de stres. În cele mai multe cazuri, sportivii se plâng de o senzație de instabilitate „side-to-side” și deschidere în varus la examenul fizic.

Radiografiile de stres sunt foarte utile pentru a determina cantitatea de deschidere și pentru a stabili dacă este vorba de o ruptură completă sau parțială. O diferență de aproximativ 3mm de deschidere între genunchiul sănătos și cel bolnav este compatibilă cu o leziune completă de LCL. În acest caz tratamentul recomandat este cel chirurgical.

RMN-ul este un instrument util în evaluarea leziunilor acute ale ligamentului colateral lateral (LCL), deoarece oferă imagini clare ale țesuturilor moi, cum ar fi ligamentele și tendoanele. Acesta ajută la identificarea cu precizie a gradului de afectare, de la întinderi minore până la rupturi parțiale sau totale, fără a necesita metode invazive. Deși nu este întotdeauna necesar în toate cazurile, RMN-ul poate fi de ajutor în confirmarea diagnosticului și în stabilirea unui plan de tratament corespunzător, fie că implică recuperare conservatoare sau intervenție chirurgicală.

Clasificare leziune ligament colateral lateral

Leziunile ligamentului colateral lateral (LCL) al genunchiului sunt clasificate în funcție de gravitatea rupturii. Ele sunt împărțite în trei grade:

1. gradul I reprezintă o întindere sau o mică ruptură, cu durere minimă și stabilitate păstrată;
2. gradul II implică o ruptură parțială a ligamentului, cu durere și laxitate moderată a genunchiului;
3. gradul III indică o ruptură completă a LCL, rezultând instabilitate semnificativă a articulației genunchiului și necesită adesea intervenție chirurgicală pentru recuperare

Evaluarea corectă este esențială pentru stabilirea tratamentului adecvat.

Tratament leziune ligament colateral lateral

In cazul in care suspectati ca aveti o leziune la nivelul ligamentului colateral lateral urmatoarele masuri pot ajuta la amelioarea simptomelor:

• Repaus: Încercați să odihniți genunchiul afectat pentru a evita agravarea leziunii și a facilita procesul de vindecare.
• Gheață: Aplicați comprese cu gheață pe zona afectată timp de 15-20 de minute la fiecare 1-2 ore în primele 48 de ore, pentru a reduce umflătura și disconfortul.
• Compresie: Utilizați bandaje elastice pentru a comprima ușor genunchiul, ceea ce poate ajuta la controlul tumefactiei
• Elevare: Mențineți piciorul ridicat, deasupra nivelului inimii, cât mai des posibil, pentru a reduce acumularea de lichide și a diminua inflamația.
• Medicamente: Administrați antiinflamatorare nonsteroidiene precum ibuprofenul sau paracetamolul, pentru a controla durerea și inflamația.
• Exerciții ușoare: După ce durerea și tumefactia scad, începeți exerciții de întindere și întărire progresiv pentru a restabili mobilitatea și funcționalitatea genunchiului.

Dacă simptomele persistă sau se agravează, vă recomandăm să consultați un specialist pentru o evaluare suplimentară și recomandări personalizate.

Trebuie menționat că acest ligament nu cicatrizează odată rupt complet. El trebuie refăcut, reconstruit. În leziuni acute se recomandă o reconstrucție cu autogrefă hamstrings sau alogrefă. Dr. Popescu utilizează o tehnică izometrică, care permite menținerea tensiunii ligamentului pe tot parcursul flexiei genunchiului.

Tehnicile anatomice sunt folosite mai ales cand exista o leziune complexa postero-laterala, care implica si alte ligamente din zona laterala a genunchiului. La pacienții cu o leziune cronică, este important să se evalueze alinierea lor globală. În cazul în care există o aliniere în varus, există un risc foarte mare ca reconstrucția de ligament colateral lateral să se elongheze. Pentru aceasta se recomandă realizarea simultană a unei osteotomii valghizante de tibie proximală.

Recuperare postoperatoratorie

În general, rezultatele reconstrucției LCL sunt bune. Pacienții care urmează programul de reabilitare și care dau dovadă de o recuperare completă a stabilității pe radiografiile de stres varus se pot întoarce, de obicei, la activitățile sportive. Acest lucru se intampla la 6-7 luni după operație.

Preventia leziunilor de LCL

Prevenția leziunilor ligamentului colateral lateral (LCL) implică adoptarea unor măsuri de precauție și antrenarea musculaturii din jurul genunchiului pentru a reduce riscul de accidentări. Este important să purtați echipament de protecție adecvat, cum ar fi genunchierele, în sporturile de contact și în activitățile care implică riscuri de impact. Includerea în rutina de antrenament a exercițiilor pentru mușchii coapsei și a celor din jurul genunchiului poate oferi un suport suplimentar ligamentului LCL. De asemenea, învățarea și aplicarea tehnicilor corecte de mișcare și aterizare, precum și evitarea schimbărilor bruște de direcție fără încălzire adecvată, contribuie la prevenirea leziunilor. În plus, este important să se acorde atenție semnalelor de oboseală și să se evite suprasolicitarea articulației.

Intrebari frecvente

Vor afecta leziunile de ligament colateral lateral mersul? Da, leziunile ligamentului colateral lateral (LCL) pot afecta mersul. Durerea, umflătura și instabilitatea genunchiului cauzate de leziuni LCL pot face dificilă mișcarea normală și pot duce la o schimbare a modului în care mergeți, pentru a evita disconfortul. Este esențial să urmați tratamentul recomandat și să luați măsuri pentru a restabili funcționalitatea genunchiului.

Când ar trebui să merg la medic dacă am leziuni de ligament colateral lateral? Ar trebui să consultați un medic dacă experimentați durere severă, umflături semnificative, dificultăți în mișcarea genunchiului sau instabilitate care nu se ameliorează cu tratamentul la domiciliu. De asemenea, este recomandat să mergeți la medic dacă simptomele persistă sau se agravează în ciuda măsurilor de autoîngrijire.

 Ce întrebări ar trebui să-i adresez medicului în cazul unor leziuni de ligament colateral lateral? Iată câteva întrebări utile:

Care este gradul leziunii și ce implică aceasta?

Ce opțiuni de tratament sunt disponibile și care este cea mai potrivită pentru mine?

Cât timp va dura procesul de recuperare și când pot relua activitățile obișnuite?

Ce măsuri de autoîngrijire ar trebui să urmez acasă?

Există exerciții specifice sau terapie fizică recomandată pentru recuperare?

Pot leziunile de ligament colateral lateral să reapară după vindecare? Da, leziunile de LCL pot recidiva, mai ales daca sunt reluate activitățile intense prea devreme.Orice leziune de LCL va predispune la alte leziuni de LCL in viitor. Este important să urmați planul de recuperare recomandat de medic și să evitați suprasolicitarea genunchiului pentru a reduce riscul de recidivă.

Se vindecă leziunile de ligament colateral lateral de la sine? In cazul leziunilor de gradul I este posibil vindecarea cu tratament conservator. Cu toate acestea, leziunile mai severe pot necesita tratament suplimentar, cum ar fi fizioterapia sau, în cazuri rare, intervenția chirurgicală. Consultarea unui medic este esențială pentru a evalua severitatea leziunii și a stabili tratamentul adecvat.