O leziune de menisc este frecventă atât în rândul sportivilor, cât și celor care nu practică sport. Reprezintă practic cea mai frecventă leziune la nivelul genunchiului.

Articulația genunchiului are două meniscuri: unul este pe partea interioară a genunchiului, cunoscut sub numele de meniscul medial, iar celălalt este la exterior, cunoscut sub numele de meniscul lateral. Sub formă de litera C, meniscul este așezat între osul femurului (osul coapsei) și cel tibial (osul gambei) pentru a ajuta la menținerea echilibrului și a stabilității genunchiului.

Meniscul este o componentă esenţială în anatomía genunchiului. Fără menisc, ar putea avea loc o distribuție inegală a greutății, care ar duce la supraîncărcarea suprafețelor cartilaginoase.

 În afară de realizarea congruenţei între femur si tibie, el are rol de absorbţie a şocurilor, de amortizare, dar şi de nutriţie a cartilajului articular.

O leziune a meniscului poate apărea ca mici rupturi sau elongări, unele dintre acestea fiind ușoare și pot fi tratate conservator, în timp ce altele sunt grave și vor necesita o intervenție chirurgicală.

Cât de frecventă este ruptura de menisc?

Adesea, sportivii și persoanele care fac sport pentru divertisment suferă rupturi de menisc. De asemenea, leziunea afectează în mod frecvent persoanele în vârstă și pe cei cu artroza la genunchi.

Cauzele unei leziuni de menisc

De obicei, o leziune de menisc este cauzată de o răsucire sau o rotire rapidă a corpului, de multe ori cu piciorul fix pe pământ în timp ce genunchiul este îndoit. Alte cauze ar putea fi îngenuncherea, ghemuirea sau ridicarea de greutăți.

 Leziunile meniscale sunt frecvent observate în sporturi ca fotbal, rugby, baschet și schi. Ele pot apărea însă și odată cu înaintarea în vârstă, din cauza modificărilor degenerative ale genunchiului.

Imagine artroscopică cu o ruptura de corn posterior de menisc medial

 

Factorii de risc ai unei rupturi de menisc

Angajarea în activități care implică răsucirea și pivotarea agresivă a genunchiului expun riscului de ruptură de menisc. Riscul este mai mare în rândul sportivilor, cu precădere în cazul celor care practică sporturi de contact, precum fotbalul, sau sporturi care implică pivotare, cum ar fi tenisul sau baschetul.

Totodată, uzura genunchilor pe măsura înaintării în vârstă crește riscul de ruptură de menisc. Un al factor important este reprezentat de obezitate.

Simptome

Când se rupe meniscul, pacientul poate simți un „pocnet” în genunchi. În cele mai multe cazuri, pacienții pot merge încă pe jos, iar unii sportivi pot continua să joace cu o ruptură de menisc. Treptat, genunchiul va deveni mai rigid și umflat pe parcursul a mai multe ore sau zile.

Simptomele pentru o leziune de menisc sunt:

  • Durere în articulația genunchiului: de obicei în interior (medial), în exterior (lateral) sau în spatele genunchiului
  • Umflătură
  • Prinderea sau blocarea articulației genunchiului
  • Incapacitatea de a extinde sau îndoi complet articulația genunchiului
  • Şchiopătarea

MENISCUL MEDIAL (MM)

Meniscul medial este un amortizor important pe partea interioară a genunchiului: absoarbe aproximativ 50% din greutate (sarcina) pe compartimentul medial.

Astfel, atunci când există o accidentare la genunchi, cum ar fi o ruptură de menisc medial, este foarte important să se încerce repararea rupturii. Dacă nu este reparat și este trimat, va apărea o creștere a sarcinii pe compartimentul medial, care în cele din urmă duce la artroza precoce.

O leziune de menisc medial este mai frecventă decât una de menisc lateral datorită anatomiei acestuia, fiind ferm atașat la ligamentul colateral medial profund și la capsula articulară. În plus, meniscul medial absoarbe până la 50% din sarcina compartimentului medial, făcând astfel meniscul medial susceptibil de a fi lezionat.

MENISCUL LATERAL (ML)

Meniscul lateral este principalul amortizor pe partea exterioară a genunchiului: absoarbe aproximativ 70% din sarcina compartimentului lateral.

Leziunile ML nu sunt la fel de frecvente ca și cele de de menisc medial. Acest lucru se datorează faptului că meniscul lateral este mai mobil și mai puțin legat de platoul tibial lateral decât meniscul medial.

Datorită acestor particularități ale meniscului lateral, încercarea de a-l salva prin reparație (sutură) este și mai importantă decât cea a meniscului medial, datorită unui risc și mai mare de apariție a artrozei precoce.

Când trebuie să suni medicul în cazul rupturii de menisc?

Contactarea medicului este necesară dacă nu vă puteți îndoi sau îndrepta complet piciorul fără dureri în genunchi, aveți o inflamație a genunchiului care nu a dispărut la administrarea de AINS (antiinflamatoare nesteroidiene) sau simțiți că genunchiul se blochează sau ar putea ceda.

Pentru programări aferente unui consult de specialitate puteți folosi următorul link : https://chirurgiagenunchiului.ro/contact/ .

TRATAMENT PENTRU RUPTURA DE MENISC

Tratamentul pentru ruptura de menisc începe în mod conservator în funcție de tipul, dimensiunea și locația rupturii. Medicul vă poate recomanda:

  • Repaus – evitarea activităților care agravează durerea de genunchi, în special orice activitate care implică răsucire, rotire sau pivotarea genunchiului; Dacă durerea este severă, folosirea cârjelor poate reduce presiunea de pe genunchi și poate favoriza vindecarea
  • Compresie cu gheață – reduc durerea și umflarea genunchiului; folosirea unui pachet de gheață, legume congelate sau un prosop umplut cu cuburi de gheață timp de aproximativ 15 minute, cu genunchiul ridicat, de la 4 până la 6 ore în primele 2 zile , iar apoi la nevoie
  • Medicamente analgezice – fără prescripție medicală pot ajuta la ameliorarea durerii de genunchi

Tratament prin terapie

Kinetoterapia vă poate ajuta să întăriți mușchii din jurul genunchiului și susținerea articulației genunchiului. Aceasta implică o varietate de exerciții fizice, atât mișcări active cât și pasive sau masaj pentru recăpătarea mobilității.

Operație pentru ruptură de menisc

Dacă genunchiul vă doare în continuare în ciuda tratamentului de reabilitare sau  dacă devine rigid, medicul dumneavoastră vă poate recomanda o intervenție chirurgicală.Dacă ruptura nu se vindecă, meniscul poate fi parțial îndepărtat chirurgical, prin mici incizii  folosind un artroscop. După operație, va trebui să faceți exerciții pentru a crește și menține forța și stabilitatea genunchiului. Alteori, dacă leziunea o permite, se poate realiza o reparație de menisc.

Dacă meniscul a fost îndepărtat de multă vreme si genunchiul resimte lipsa acestuia, se poate realiza un transplant de menisc.

Dacă aveți artrită degenerativă severă, medicul dumneavoastră vă poate recomanda o intervenție chirurgicală de înlocuire a genunchiului.

Recuperarea dupa ruptura de menisc

Privind ruptura de menisc poate dura mai mult timp până la refacere.

 O ruptură ușoară de menisc – în special pentru persoanele mai tinere – se poate reface în aproximativ patru până la douăsprezece săptămâni, dar pentru persoanele în vârstă – și, din păcate, mă refer aici la oricine de peste 35 de ani – poate dura de obicei de la trei până la șase luni sau chiar mai mult.

 Ceva care vă poate crește cu adevărat timpul de recuperare este dacă încercați să forțați ritmul de recuperare. Dacă exagerați cu câte repetări faceți sau folosiți prea multă greutate, vă puteți agrava durerea și vă puteți întârzia recuperarea. Prin urmare, este foarte important să obțineți sfaturi cu privire la nivelul  de exerciții care vi se potrivec.

 Indiferent dacă este lung sau scurt, timpul de recuperare după un menisc rupt poate varia foarte mult, dar dacă observați mici îmbunătățiri, acest lucru înseamnă că aceasta va funcționa.

Complicatii ale unei rupturi de menisc

Dacă nu se tratează corespunzător, ruptura de menisc poate duce la:

  • atrofia mușchiului cvadriceps
  • prelungirea durerii genunchiului
  • instabilitatea genunchiului
  • lezarea cartilajului articular
  • instalarea gonartrozei genunchiului (degenerarea parțială sau totală a cartilajului)
  • osteoartrită

Cum prevenim ruptura de menisc

Este dificil sa prevenim rănirile accidentale, însă există câteva măsuri care pot reduce riscul unei rupturi de menisc, și anume:

• Întărirea musculaturii care susțin și stabilizează genunchiul

• Purtarea unei orteze în caz de genunchi instabil

• Executarea lentă a exercițiilor fizice pentru a spori intensitatea

• Purtarea încălțămintei adecvate tipului de sport practicat