TRANSPLANTUL DE MENISC

Funcția principală a meniscurilor este de a absorbi șocurile (greutatea) în articulația genunchiului.

Meniscul medial, pe partea interioară a genunchiului, absoarbe aproximativ 50% din impactul pe articulația genunchiului: astfel, ajută la prevenirea artrozei, mai ales la persoanele cu picioare mai crăcănate (axare în varus). Rolul meniscului medial este de asemenea important la pacienții care au un ligament încrucișat anterior (LIA) rupt sau care au fost operați de o ruptură de ligament. Cornul posterior al meniscului medial frânează alunecarea genunchiului, fapt ce poate determina o reconstrucție de LIA să eșueze în cazul în care meniscul nu este prezent.

Meniscul lateral absoarbe mai mult șoc decât cel medial: aproximativ 70% din impactul asupra compartimentului lateral în genunchi. Acesta este motivul pentru care pacienții tineri, activi pot dezvolta uneori artroză în termen de câteva luni după realizarea unei meniscectomii parțiale. În plus față de funcția de absorbție a șocurilor, meniscul lateral joacă de asemenea un rol important în protecția unei reconstrucții de LIA și oferă stabilitate în prezența unui LIA rupt. În prezența unui LIA insuficient și a unui menisc lateral rupt, există o posibilitate de instabilitate rotatorie semnificativă, exemplificată prin testul pivot-shift.

De aceea, este foarte importantă urmărirea pacienților cu meniscectomie pentru a se asigura că acestea nu dezvoltă osteoartrita severă. În momentul când apar simptome (durere și tumefiere la activități) se instalează așa-numitul sindrom post-meniscectomie. Este estimat că între 25-45% dintre meniscectomii pot avea ca și consecință această complicație. Pentru a preveni deteriorarea și mai mare a compartimentului respectiv și a diminua simptomele deja apărute este necesară realizarea unui transplant de menisc.

Pregătirea pentru intervenție

Un examen clinic adecvat este esențial pentru evaluarea unui transplant de menisc. Stabilitatea, axarea (alinierea) genunchiului și starea cartilajului sunt fundamentale înainte de a realiza acest procedeu chirurgical. Dacă oricare dintre acești parametri sunt incorecți, ar trebui să fie corectați fie înainte, fie în timpul procedurii chirurgicale.

De asemenea, este important să fie evaluată calitatea cartilajului. Pentru aceasta, Dr. Popescu folosește tehnici de mapping RMN sau artro-CT.

Pentru un transplant de menisc este importantă dimensionarea grefei, care se face fie cu radiografii calibrate, fie cu RMN sau CT. Grefele sunt personalizate, nu se poate folosi o grefă prea mare sau prea mică. Din această cauză, există o listă de așteptare pentru acest tip de grefă mai mare decât pentru altele (grefe de ligament, tendon etc).
Intervenția chirurgicală
Transplantul de menisc este una dintre operațiile cele mai dificile în traumatologia sportivă.

Este bine cunoscut faptul că există o curbă de învățare lungă și este nevoie de o echipă chirurgicală specializată pentru a putea efectua această procedură.

Ambele transplanturi – medial și lateral – implică efectuarea unei mini-incizii de 2 cm lângă tendonul patelar pentru a putea introduce grefa de menisc în articulație.

Pentru meniscul medial,

Dr. Popescu preferă tehnica cu grefă liberă datorită variațiilor inserționale ale meniscului medial: se realizează două tunele în tibie la nivelul inserțional al coarnelor meniscului, se introduce meniscul și se coase la capsula articulară.



Pentru meniscul lateral,

Dr. Popescu preferă tehnica "bone-bridge" datorită poziției foarte apropiate ale inserțiilor coarnelor meniscale ale meniscului lateral. Tehnica constă în crearea unui canal (jgheab) de 7mm în tibie unde se așază bara de inserție a grefei. Ulterior, se coase meniscul la capsulă ca și transplantul de menisc medial.



Post-operator

În general, aproximativ 80% dintre pacienți pot avea rezultate bune sau excelente pentru rezoluție de durere și edem cu activități. În plus, atunci când se realizează simultan cu o revizie de reconstrucție de LIA, majoritatea recuperează stabilitatea normală și își îmbunătățesc funcția genunchiului.

Mobilizarea genunchiului este mai limitată decât pentru o reparație standard de menisc. De obicei, pacienții sunt lăsați să mobilizeze la 0-60º sau 0-90º în primele 4 săptămâni și apoi să crească treptat gradul de flexie.

Pacienții încep sprijinul în pământ la 6 săptămâni, dar ar trebui să evite orice poziție de tip ghemuit, picioare încrucișate pentru un minim de 5-6 luni. Ei pot începe utilizarea bicicletei statice de la 6 săptămâni post-operatorii.

PROGRAMEAZĂ-TE

Programări telefonice 031.225.25.00 0767.266.876 sau online.
PROGRAMEAZĂ-TE ACUM