LEZIUNI DE LIGAMENT ÎNCRUCIȘAT POSTERIOR

Ligamentul situat în partea din spate și centrală a genunchiului este cunoscut sub numele de ligamentul încrucișat posterior (LIP). Acesta este unul din ligamentele care leagă femurul (osul coapsei) de tibie (fluierul piciorului). LIP este cel mai puternic ligament al genunchiului și, prin urmare, este mai rar lezionat, aproximativ 3-37% din toate leziunile de genunchi.

Leziunea de LIP este adesea cauzată de o forță puternică. Mecanismul cel mai frecvent de lezare este prin lovirea unui obiect foarte dur de către genunchiul îndoit, adică în cele mai multe cazuri printr-un traumatism sportiv (exemplu: jucător de rugby la placare) sau accident de circulație (exemplu: lovirea de un tablou de bord într-un accident de mașină)



Clasificare

În funcție de gravitate, leziunile LIP se clasifică astfel:
• Gradul I – ruptură mică și parțială
• Gradul II – leziune parțială aproape completă
• Gradul III – leziune completă (ligament nefuncțional); de obicei, aceasta apare în asociere cu alte leziuni (cel mai frecvent structurile posterolaterale ale genunchiului)

Majoritatea leziunilor izolate de grad I și II se tratează cu un tratament nechirurgical: folosirea unor orteze speciale de poziționare a genunchiului în poziție neutră și un program de reabilitare funcțională a mecanismului de cvadriceps.

Simptome

• probleme la decelerare
• probleme la coborât sau suit scări și pante
• probleme de răsucire, schimbare de direcție sau de pivotare
• durere în partea anterioară a genunchiului

Diagnostic

Dr. Popescu va evalua leziunea de LIP printr-un examen clinic detaliat, radiografii convenționale și, mai ales, radiografii de stres specifice. Aproape întotdeauna, se realizează un examen RMN pentru a determina gradul leziunii și posibile leziuni asociate pentru a determina tipul de tratament recomandat.

În general, leziunile izolate de LIP se pot vindeca în timp, însă este important să se diagnosticheze la timp această leziune pentru a permite o cicatrizare într-o poziție fiziologică stabilă, decât într-o poziție elongată și nefuncțională (prin intermediul unei orteze specifice). În timp ce RMN-ul este util în cazul leziunilor acute, în cazul unei leziuni cronice el poate da informații nefolositoare: poate arăta LIP intact, dar care poate fi instabil deoarece a cicatrizat într-o poziție elongată. În acest caz, radiografiile de stres sunt necesare pentru a diagnostica gradul leziunii.

Diagnosticul clinic al unei leziuni de LIP se realizează prin evaluarea translației posterioare a genunchiului. Aceasta presupune examinarea ambilor genunchi ai pacientului pentru a vedea dacă există vreo subluxație posterioară a tibiei, efectuarea unor teste specifice (test activ de cvadriceps, testul de sertar posterior în rotație neutră). În plus, se realizează radiografii specifice de stres bilaterale pentru a determina în mod obiectiv translația posterioară a genunchiului accidentat.


Tratament

Pacienții care prezintă o leziune completă cu mai puțin de 8 mm de translație posterioară a tibiei pot fi luați în considerare pentru un program de reabilitare nechirurgicală în situații speciale. Dar, la majoritatea pacienților care au 8 mm sau mai mult de translație posterioară, există o probabilitate mult mai mare să aibă nevoie de o reconstrucție de LIP pentru a îmbunătăți funcția genunchiului și a evita apariția artrozei precoce.

Astfel, la un sportiv de performanță de obicei se recomandă reconstrucția de LIP, deoarece rezultatele reconstrucției în faza acută sunt mult mai bune decât în faza cronică.
Intervenția chirurgicală
La determinarea necesității reconstrucției chirurgicale, Dr. Popescu evaluează cu atenție posibilele leziuni asociate. Aproximativ 80% dintre pacienții care au o leziune simptomatică de LIP au, de asemenea, leziuni ale structurilor posterolaterale, leziuni posteromediale sau alte leziuni asociate. Astfel, reconstrucția izolată de LIP, în experiența Dr.Popescu, are o incidență de 20%, restul necesitând reconstrucții combinate.

Tehnica de reconstrucție chirurgicală a ligamentului încrucișat posterior (LIP) folosită de Dr. Popescu este una artroscopică individualizată cu fascicul unic, dublu sau cu tehnica de augmentare (întărire). Se utilizează incizii minime și se evită lezionarea mecanismului cvadricipital, ca și tehnicile convenționale de reconstrucție LIP. Grefele sunt fie tendon cvadricipital al pacientului, fie alogrefe (de obicei tendon ahilian). La fel ca în reconstrucția de LIA, se realizează tunele anatomice unde se poziționează și se fixează grefa.

Post-operator

Protocolul post-operator al reconstrucției LIP este mai complex și restrictiv decât cel al LIA: este necesară utilizarea unei orteze specifice (PCL Jack-brace) timp de 6 luni de zile. Astfel, se protejează plastia de efectele tensionale ale gravitației.

La 10 zile după operație, se permite pacienților să inițieze flexia genunchiului până la 90º în poziție prono (pe burtă). Mersul cu sprijin parțial este început la 6 săptămâni post-operator, iar cârjele sunt eliminate treptat, când pacientul merge fără șchiopătare. De asemenea, tot atunci pacienții pot iniția utilizarea de biciclete statice și presa de picioare orizontală până la 70º.

PROGRAMEAZĂ-TE

Programări telefonice 031.225.25.00 0767.266.876 sau online.
PROGRAMEAZĂ-TE ACUM